Unul dintre aspectele care ne deosebesc de restul viețuitoarelor este capacitatea noastră de a ne imagina și de a ne stabili țeluri. Natura ne-a înzestrat cu cel mai performant instrument: creierul uman. Avem la dispoziție miliarde de neuroni, gata să se interconecteze în combinații infinite, pentru a ne ajuta să obținem ce ne dorim. Și cu tot acest sprijin genial, de ce nu suntem mai competenți în a ne realiza visurile? Ce ne lipsește pentru a reuși mai mult sau mai bine în îndeplinirea obiectivelor personale?
Pare că dorim mult și realizăm puțin. Gândim, proiectăm, stabilim, planificăm, vizualizăm, afirmăm, medităm, ne rugăm și… așteptăm, subjugați de rutina noastră zilnică. La o privire de ansamblu pare că principala noastră tactică de a obține ce ne dorim este speranța. Speranța este utilă, dar v-ați baza câștigurile financiare, sănătatea sau siguranța familiei numai pe speranță? Sau ați alege ceva mai concret?
Vă propun să mă însoțiți într-o călătorie a realizării obiectivelor personale, adâugând lângă speranță un ingredient esențial: precizia.
Orice călătorie are o destinație, un obiectiv. Fără obiectiv, nu știm care este destinația. Și nu putem ajunge ușor la această destinație dacă nu știm încotro să ne îndreptăm.
Așadar, de ce anume avem nevoie pentru a realiza mai mult sau mai bine ce ne propunem? După părerea mea sunt necesare aceste 4 elemente:
DESTINAȚIA: ținta
HARTA: instrumentele mentale (disponibile în propriul inventar mental)
BUSOLA: alinierea psihică (rezolvarea conflictului intern prin sincronizarea propriilor valori și convingeri).
COMBUSTIBILUL: emoțiile
Primul pas: DESTINAȚIA. STABILIREA ȚINTEI
Științele relevante actuale (psihologia, neurologia, fizica cuantică, epigenetica, etc.) ne dovedesc că mintea și corpul nostru au capacitatea de a proiecta realitatea necesară pentru a ne sprijini să trăim bine. Vorbim despre o mașinărie motivațională și esențialistă extrem de complexă care execută ceea ce îi ordonăm. Din păcate, ordinul nu (mai) este, de cele mai multe ori, conștient și nici actualizat. Mintea noastră este motivațională pentru că are ca focus „motivarea” noastră permanentă de a trăi plăcut, astfel „realitatea” noastră este construită în jurul a ceea ce ne place (zona de confort) și ne protejează de ceea ce nu ne place (zona de disconfort). Mintea noastră este și esențialistă, deoarece caută mereu „esența”, reduce ceea ce se întâmplă în jurul nostru la varianta cea mai simplă, face predicții rapide (fără a pune în context) și ne propune concentrat pasul următor. Când înțelegem cum funcționează mintea noastră, înțelegem și cum îi putem comanda eficient și eficace.
Cercetările arată că avem, în medie, aproximativ 65.000 de gânduri zilnic. Din acesta, 95% sunt gânduri vechi, repetitive și automate (ce am gândit până acum, gândesc și azi). În concluzie, în marea majoritate a timpului trăim pe pilot automat: gândim preponderent la fel ca în trecut și, în consecință, producem aceleași rezultate mentale și fizice. Iată de ce, dacă dorim să producem un rezultat diferit, trebuie să gândim diferit.
De unde începem? De la țintă. De la clarificarea obiectivului, de la definirea esenței a ceea ce ne dorim. Este primul pas în a transmite coerent minții noastre o nouă misiune. Fiind ceva nou, creierul poate fi atent o scurtă vreme (creierul nostru limbic asociază noutatea cu plăcerea), dar fiind și precaut, ca un bun gardian, va căuta să valideze această noutate cu toate experiențele noastre anterioare. Dacă nu va găsi un corespondent, o va trata ca pe o aberație și nu o va lua în considerare. De aceea, va trebui să îl convingem că acest nou obiectiv este exact ce ne dorim. Cum facem acest lucru? Stabilind o țintă care să aibă următoarele caracteristici:
Este suficient de clară încât să orienteze mintea în direcția potrivită.
Este definită concentrat pentru a focaliza inteligent resursele corpului.
Este flexibilă pentru a permite soluții creative, dinamice, adaptate, fără a încorseta inutil mintea în tipare și convingeri perimate.
Este orientată către viitor, adică nu pleacă de la premisele trecute și nu se bazează numai pe ceea ce cred eu în prezent că este posibil.
Este asociată unei emoții puternice plăcute.
Începem cu definirea unei imagini clare a ceea ce ne dorim, deoarece cortexul vizual are nevoie de o imagine concretă pentru a activa zona motivațională. Nu este suficient doar să vizualizăm această țintă, ci este important să o și scriem, pentru a o putea „parcurge” prin recitirea periodică. Această repetiție va da creierului nostru (sistemului de activare reticulară) semnalul că acest obiectiv este important.
Reușita noastră este influențată direct proporțional de focusul mental (aspectele asupra cărora ne concentrăm atenția), de calitatea premiselor utilizate și de calitatea întrebărilor pe care ni le adresăm. De aceea, este imperativ necesar să conștientizăm: ce aspecte ale vieții ne captează atenția (sprijină atingerea țelului sau îmi consumă inutil resursele, sabotând realizarea sa?), cât de specifici suntem în vizualizarea țintei (suficient pentru a transmite coordonatele corecte creierului, dar nu excesiv pentru a nu elimina opțiuni viabile pentru atingerea ei) și să analizăm ce și cum gândim cu privire la ținta noastră (este important să formulăm ce ne dorim, nu ce credem că este posibil). Nu în ultimul rând, asocierea țintei cu emoții pozitive puternice, va face diferența între succes sau insucces în demersul nostru.
În momentul în care ne concentrăm asupra unui obiectiv care ne oferă plăcere, centrii motivaționali ai creierului ne conduc către atingerea lui. O senzație plăcută se instalează în momentul în care pornim la drum spre atingerea de noi țeluri și formarea de noi experiențe, deoarece activitatea în sine recompensează creierul cu substanțe precum dopamina. Așadar, odată stabilită ținta, este important să ne întrebăm: chiar îmi doresc și apreciez acest lucru? Dacă răspunsul este „nu”, atunci nu este ceva ce vrem cu adevărat, iar creierul nostru nu va reacționa constructiv pentru a atinge acel obiectiv.
Chiar și atunci când ne alegem o destinație dorită autentic, fiecare grijă și îndoială va interfera cu centrii motivaționali ai creierului, confuzându-l. Curând, creierul va simți obiectivul ca o pedeapsă, și nicidecum ca o recompensă. Pentru a corecta cursul și a ne menține pe ruta optimă, trebuie să ne întrebăm, din nou, dacă obiectivul ales este cel pe care ni-l dorim în mod real. Acest dialog intern activează o parte a creierului limbic (cortexul cingulat anterior). Dacă răspunsul este pozitiv, vom simți plăcerea generată de neuronii care eliberează dopamina. Dacă răspunsul este unul negativ, vom simți o tensionare a mușchilor corpului. Cu alte cuvinte, judecând după experiența noastră anterioară și după ce ne-am dorit în trecut, creierul nostru pare că “știe” mai bine decât noi. Este nevoie să ne dezvoltăm încrederea în această inteligență (intuiție) și câteva minute de relaxare, meditație sau rugăciune ne pot ajuta să o accesăm.
Prin adresarea centrilor de plăcere, putem construi rapid o stare de spirit pozitivă care va suprima emoțiile negative precum frica, frustrarea și îngrijorarea. Atunci când vom învăța cum să rămânem concentrați pe țelurile validate astfel, vom fi capabili să filtrăm toate distragerile și toate informațiile inutile și să atingem maximum de productivitate. Există permanent oportunități în jurul nostru, dar nu le putem observa până când nu ne programăm creierul să le caute, să le accepte și să le aplice în viața noastră.
În concluzie, când știm exact și specific ce ne dorim, creierul trece la acțiune. Stabilirea optimă a obiectivelor presupune să angajăm conștient puterea de cooperare și compasiunea minții noastre. Acest lucru este benefic pentru alinierea valorilor și convingerilor, generând comportamentul adecvat care ne va conduce, în mod cert, unde ne-am propus!
Săptămânile următoare vom continua călătoria spre realizarea obiectivelor personale cu celelalte trei elemente: instrumentele mentale, alinierea psihică și emoțiile.
