Search
  • Georgiana Dragomir

Drumul către realizarea obiectivelor personale (4)

În articolele precendente am prezentat primele trei elemente necesare în drumul nostru către realizarea obiectivelor și anume DESTINAȚIA, HARTA și BUSOLA. În acest articol, care încheie seria, ne vom familiariza cu cel de-al patrulea element necesar: COMBUSTIBILUL fiabil care ne va duce acolo.




Al patrulea pas: ASIGURĂM COMBUSTIBIL FIABIL


Pentru a ne asigura că avem energia optimă pentru a ne realiza obiectivele, este foarte important să face un inventar al propriilor emoții. Emoțiile sunt una dintre cele mai puternice surse de energie ale universului. În spatele fiecărei acțiuni sau inacțiuni umane se află o emoție. Ea este modul în care corpul nostru ne propulsează către ce avem de făcut.


Mult timp emoțiile au fost privite ca un software „pre-definit și pre-încărcat” în hardware-ul creierului nostru. Astfel, s-a considerat că există 4 emoții de bază, apoi s-a agreat că sunt 7 emoții universale (tristețea, bucuria, frica, furia, uimirea, dezgustul și disprețul). Studii recente aduc o nouă înțelegere. Conform acestora, emoțiile nu sunt pre-existente în creierul nostru, ci sunt construite de acesta pe măsură ce avem nevoie de ele, într-o manieră specifică situației respective. Senzațiile fiziologice interne (ritm cardiac, respirație, etc.) sunt trimise spre interpretare creierului, care le dă o semnificație corelându-le cu senzațiile externe (preluate de simțuri din mediul înconjurător).


Așadar, o emoție este construită atunci când creierul interpretează și dă o semnificație unei senzații interne în relație cu o senzație externă. De exemplu, aceeași senzație din stomac poate să fie: foame, anxietate, simptomul unei boli, semnal de alarmă sau atracție față de cineva. Senzația din stomac este aceeași, însă, în funcție de context, creierul interpretează și prezice ce va face corpul în momentul următor pregătindu-l pentru reacția „stai-luptă-fugi”.


Altfel spus, ceea ce ne influențeaza viața nu sunt evenimentele în sine, ci semnificația pe care le-o dăm. Practic, orice eveniment este neutru, sensul pe care noi îl atribuim îl face să fie bun sau rău. Adesea, acest sens îl stabilim mai ales în copilărie (atunci când nu avem multă experiență de viață și nici înțelepciunea să intrepretăm corect senzațiile). Odată arhivată semnificația, creierul nostru o va refolosi automat în situații similare. Din păcate, puțini dintre noi revizuim această semnificație pentru actualizare atunci când suntem adulți.


Deoarece emoțiile fac legatura cu sensul pe care îl dăm mediului înconjurător („adevărul” nostru despre lume și viață), ele sunt și o busolă către ce este important pentru noi (valorile noastre). Emoțiile sunt în egală măsură un mecanism de protecție și de ghidare. Dacă începem să le ascultăm, manifestând curiozitate și bunăvoință, toate emoțiile noastre au menirea să ne învețe ceva esențial despre noi.


Acest demers intern nu este ușor! Statisticile arată că cei mai mulți dintre noi suntem „analfabeți emoțional”, cu performanțe modeste în trei zone importante:


1. ACCEPTARE: Nu suntem educați să acceptăm toate emoțiile. Încă de mici suntem învățați că există emoții bune (fericirea, confortul, calmul, etc.) și rele (tristețea, disconfortul, neliniștea, etc.). În plus, învățăm să reprimăm toate emoțiile rele și să manifestăm intenționat emoții pozitive, uitând că:

  • Nu există emoții rele sau bune. Toate emoțiile au o intenție pozitivă (de protecție sau informare) și sunt date utile care ne pot orienta acțiunile către ce este valoros pentru noi. De exemplu, studiile arată că tristețea ne face să fim mai atenți la detaliile din jurul nostru (spre diferență de fericire care ne face mai neglijenți în acest sens), furia ne focalizează energia pentru a ne apăra, invidia poate crea o motivație mai mare decât admirația, vinovăția și rușinea facilitatează coabitarea socială, iar plictiseala poate fi precursorul creativității.

  • Emoțiile ne indică neregulile și sugerează calea de acțiune în acord cu valorile personale. Acceptarea și înțelegerea tuturor emoțiilor ne permit să ne trăim viața autentic și integrat (cu plăcerile și neplăcerile ei), aliniați cu ce este important pentru noi.

  • Emoțiile reprimate se amplifică și izbucnesc mai devreme sau mai târziu, provocând un consum uriaș și inutil de energie psihică, afectând negativ gândirea și comportamentul (de exemplu prin antrenarea într-o spirală distructivă în care „fierbem în suc propriu” mult timp după ce evenimentul care le-a generat s-a încheiat).

2. ACURATEȚE: În lipsa acceptării, ne lipsește practica de a distinge o paleta largă de emoții. În schimb, folosim etichete cuprinzătoare care dau mesaje greșite creierului nostru. Mulți catalogăm rapid drept „stres”, chiar și atunci când emoția pe care o simțim poate să fie „frică”, „confuzie”, „îngrijorare”, „vulnerabilitate”, „scepticism”, „precauție, „nervozitate”. Etichetarea corectă a emoției permite indentificarea corectă a cauzei și activează formațiunile creierului care sunt destinate găsirii soluției. Experimentele psihologice ne arată că pentru majoritatea oamenilor este greu să enumere mai mult de 10 emoții pe care le simt zilnic.


3. AUTONOMIE: Credem că emoțiile ne controlează și nu invers. Emoțiile sunt informații utile, nu comenzi absolute ale comportamentului nostru. Omul deține emoțiile, nu emoțiile îl dețin pe om! Detașarea și observarea emoțiilor ne va permite să le înțelegem și să ne alegem acțiunile și comportamentul cel mai potrivit pentru noi. Un prim pas în acest sens este corectarea limbajului intern: în loc să îmi spun „sunt trist”, ar trebui să spun „simt tristețe” sau „remarc că simt tristețe”.


În concluzie, în drumul nostru către realizarea obiectivelor, este important să îmi stabilesc clar DESTINAȚIA, să am o HARTĂ actualizată și relevantă și o BUSOLĂ calibrată. Însă, fără COMBUSTIBIL fiabil, nu voi ajunge departe. Iată de ce fitness-ul emoțional este esențial pentru succes!


Cum ne antrenam? Începem să conștientizăm toate emoțiile, fără să le reprimăm, ci abordându-le cu blîndețe, curiozitate și auto-compasiune. Iată un mic exercițiu: alegem o situație în care simțim o emoție nedorită și ne adresăm mental câteva întrebări: „Ce simt acum?”; „Oare chiar asta simt sau este vorba de altă emoție?”; „Ce îmi transmite această emoție: mă protejează sau mă învață ceva? Ce anume?”; „Ce altceva aș putea să simt în această situație dacă aș vrea?”, „Ce mă reține să vreau asta?”; „Ce doresc să simt în această situație?”, „De ce? Ce anume îmi oferă această emoție?”, „Ce aleg să simt acum?”, „De ce aleg să simt asta acum?”.


Dacă efectuăm acest exercițiu practic măcar o dată pe zi, în timp va deveni rutină. În felul acesta ne dezvoltăm flexibilitatea emoțională și ne sincronizăm cu realitatea.


De-abia acum suntem echipați corespunzător să pornim în călătoria către realizarea obiectivelor pe care ni le-am stabilit. Drum bun!

#dezvoltarepersonală, #obiceiurilimitative, #gândireaconștientă, #dezvoltarepotențial, #fitnessemoțional, #realizareaobiectivelor

Str. Walter Mărăcineanu Nr. 1-3, Et. 3, Cam. 24, 25, 26, Sector 1, 010155, București, România

+40 372 95 33 33

office@innerlook.ro